Home » Chestioare

Despre societatea care isi face planuri

articol postat de pe 5 June fara comentarii

Suntem o societate care tremura daca nu iti stabileste obiective.

Context sau cum sta treaba?

De mici suntem intrebati ce dorim sa devenim cand o sa ne facem mari, cu cine vrem sa semanam mai mult – cu mama sau cu tata, apoi la ce facultate vrem sa dam si ce o sa devenim dupa aceea. La interviurile de job suntem intrebati “unde te vezi peste 5 ani?”, suntem evaluati in functie de target-ul pe care trebuie sa il atingem si recompensati daca am fost cuminti! Ne alegem partenerul de viata tot mai mult in functie de “stabilitatea” pe care ne-o ofera planificandu-ne viitorul in functie de o stare prezenta. Ne planificam iesirile in oras, ne rezervam din timp concediile, ne programam copiii si momentele de evadare ca pe niste “milestones” in planul de organizare al unui eveniment.

Suntem o lume indoctrinata cu fabula “Greierele si furnica”Daca cei doi ar avea un copil, un/o greiero-furnica, poate am fi un pic mai umani, dar nu se povesteste nimic despre asta.

Ne stabilim obiective, ne facem planuri si citim carti motivationale despre cum sa le indeplinim cu succes (milioane de carti s-au scris pe subiectul asta) din teama de instabilitate. Nevoia asta acuta de siguranta, ridicata la rang de lege, ne fereste de ceea ce unii numesc esec, mediocritate, pierde-vara. Confuzia nu e buna, trebuie sa stii ce vrei in viata si cum sa obtii acel ceva! Cat mai concret, da? 

Nesiguranta creativa vs. nesiguranta derutanta

Lumea se uita ciudat la tine daca le spui ca nu ai un scop precis, sau ca, pur si simplu, maretul tau plan in viata e sa nu treci precum o umbra prin ea… Lumea nu intelege ca nu e vorba atat de obiective, cat de vise personale! Lumea in care traim te obliga (ba, te mai si ajuta!) sa alegi, sa planifici, sa urmezi instructiuni, sa-ti setezi obiective si sa te tii de planul pe care l-ai declarat! Daca-ti schimbi planul inseamna ca ceva nu e in regula. Nu esti creativ, esti doar…derutat, nesigur!

Cum adica nu mai vrei sa faci “asta”? “Pai si ce-o sa faci, mama?”, “Cum sa pleci din tara, numai ce te-ai asezat la casa ta?”, “Cum sa nu mai facem proiectul asa cum am stabilit?”, “Cum adica nu mai colaborezi cu X, pa si ce-o sa faci???”,  “Cum adica va despartiti? Sper ca temporar!”…bla-bla-bla!

Totul e panica! Panica pe care o starnesti in ceilalti, pentru ca ei inca urmeaza acel plan cu obiective despre care au invatat de mici. Tu doar ce ai schimbat macazul!

Barry Schwartz* spunea intr-unul dintre discursurile sale minunate de pe TED ca planurile si metodologiile comune sunt bune pentru societate din doua motive: ne ofera o directie, si genereaza mediocritate!

*Articolul sau pe aceasta tema poate fi downloadat de aici.

Intortocheati, independenti, misteriosi, mult prea liberi, rebeli, pierduti in spatiu, retrasi, agresivi in idei, zburdalnici, suparatori, egoisti, copilarosi, cartitori, aroganti peste masura, teribilisti pe alocuri, veseli, agnostici, pasionali…

Acestia sunt oamenii care imi plac, de care m-a apropiat curiozitatea unei “diferente”, de care m-am lasat sedusa prin discurs, prin care am incercat sa vad altfel lumea, la care m-am raportat in felu-mi propriu, carora le-am acordat respectul meu si increderea ca vor schimba ceva.

Azi am inteles un lucru: cei mai interesanti oameni pe care ii cunosc, nu au habar despre vreun plan maret!

  • Dintre acestia unii sunt creativi si vor sa mearga inainte imbratisand riscul si dorinta de a face o diferenta pe lumea asta. Sunt increzatori, nu in obiective ci in visele lor, in ceea ce le place sa faca. Cel mai mult se incred in ei, nu in planuri! Atunci cand nu reusesc printr-o metoda, incearca sa isi indeplineasca visul prin o alta strategie! Au puterea de a accepta ca unele lucruri pur si simplu nu pot fi realizate!
  • Ceilalti sunt doar derutati, si cu toate calitatile lor minunate carcotesc doar impotriva status quo-ului si a sistemului. Deziluzionati, raman in acelasi loc: barmani, portari sau paznici de noapte la un hotel. Nu mai conteaza ca sunt fotografi super-talentati, scriitori magistrali sau chimisti vizionari. Nu vor cauta cai de a-si (re)valoriza pasiunile! “Ne-a dezamagit propriul nostru sistem de obiective? Hai sa ne blazam!” Din pacate, in conditiile date, calitatile lor exceptionale se transforma in simple toane.

Pentru mine, aceasta categorie din urma, e a doua stare de mediocritate in care se poate scufunda o persoana, oricat de talentata ar fi! Societatea nu se va schimba daca ei o refuza. Sistemul nu va cadea datorita unor greieri derutati care-si canta visele la colt de strada, dar tot vor bani pentru mancare!

Diferenta se face dupa ce ai depasit starea de urmat obiective, acolo unde, daca nu ti-a iesit master-planul pe o cale, incerci sa-ti implinesti visul pe o alta. Si cu toata experienta acumulata, oamenii deziluzionati ar trebui sa realizeze ca sunt mai intelepti decat altii! In schimb, lumea noastra realizeaza studii despre cele mai frecvente regrete ale oamenilor pe patul de moarte…